Frustrări refulate

Ion Diaconescu, ultimul mare țărănist; 25 august 1917 - 11 octombrie 2011

A murit Ion Diaconescu, cel care, împreună cu Corneliu Coposu și Ion Rațiu, a arătat modul corect de a face politică: cu demnitate, cu cinste și onoare. Cred cu tărie că cei trei au fost singurii care nu și-au trădat înaintașii și crezul politic, rămînînd fideli unui singur țel: partidului pentru care au făcut ani grei de pușcărie și ridicării României din mocirla în care a fost împinsă după ’89 de fosta nomenclatură comunistă adunată în F(D)SN și urmașii săi (aici bag și liberalii, care și-au călcat în picioare doctrina și și-au dat mîna cu cei care le-au închis și torturat înaintașii – deși aș putea afirma că actualii liberali nu au nimic în comun liberalismul antecomunist, covîrșitoarea majoritate dintre ei făcînd parte din partid doar în speranța prinderii unui ciolan).

După moartea lui Corneliu Coposu (îmi amintesc că în noiembrie 1995 eram la o ședință a TUNȚ-CD Iași cînd a venit cineva și a anunțat moartea lui), PNȚCD s-a mai menținut o perioadă scurtă datorită lui Ion Diaconescu, fiind îngropat apoi de PD și ceilalalți trădători din interior, care s-au mîncat unii pe alții pentru cașcaval…).

Dumnezeu să te odihnească, Ion Diaconescu!