Continuă postarea zilnică a unei cărţi electronice. Nu uitaţi să vizitaţi în fiecare zi blogul! 🙂 Fișierele nu se află pe serverul unde este găzduit site-ul. Precizez că nu am absolut nimic de câștigat din "rostogolirea" acestor cărți. Aplic principiul: de la lume adunate și-napoi la lume date.
Pentru a citi cărţi electronice aveţi nevoie de o tabletă sau un e-book reader.
Rămânem tot în tărâmul aventurii și trecem la continuarea Hobbitului lui Tolkien: Stăpânul inelelor.
Stăpânul inelelor (engleză: The Lord of the Rings) este un roman de fantezie scris de universitarul și filologul englez J.R.R. Tolkien. Acțiunea volumului prezent este o continuare a Hobbitului. Cartea a fost scrisă în anii 1937 - 1949, iar partea sa esențială a fost creată în timpul celui de-al doilea război mondial. Lucrarea a fost publicată în trei volume în 1954 și 1955, această formă fiind cea mai populară. A fost retipărită de mai multe ori și tradusă în diferite limbi, devenind una dintre cele mai populare și influente lucrări ale literaturii secolului 20.
Acțiunea cărții Stăpânul inelelor se petrece într-o preistorie imaginară, cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc. Ținuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni și de alte specii umanoide (hobbiți, elfi, gnomi și orci), precum și de multe alte creaturi reale sau imaginare. Narațiunea este focalizată pe Inelul Puterii făurit de lordul întunecat Sauron și variază de la descrierea atmosferei liniștite din Comitat până la desfășurarea Războiului Inelului, purtat de Pământul de Mijloc și văzut prin ochii personajelor sale, în special ai protagonistului Frodo Baggins. Acțiunea principală este urmată de șase anexe care oferă o multitudine de materiale contextuale istorice și lingvistice.
La vârsta de 45 de ani, după succesul Hobbitului, Tolkien a început să scrie la ceea ce urma să devină Stăpânul inelelor. În anul 1949 Tolkien a terminat scrierea cărții, dar cartea a fost publicată de abia în 1955, când Tolkien avea 63 de ani.
Inițial Tolkien nu a intenționat să scrie o continuare pentru Hobbitul și a început să scrie povești pentru copii, precum Roverandom. Munca sa constă în crearea unei lumi numite Arda, unde trăiesc personaje numite Simarili, iar el povestește istorioarele acestora. Multe dintre aceste povești l-au inspirat pe narator în cadrul producerii Stăpânului inelelor. Tolkien a murit înainte de a termina romanul de povești, numit în prezent The Silmarillion, dar fiul său Christopher Tolkien a reușit să editeze munca tatălui său și a publicat romanul în anul 1977. Câțiva editori au menționat că Silmarillion este adevărata muncă a lui Tolkien, deoarece aceasta a ocupat o mare parte din viața sa, prin crearea unei limbi specifice. Stăpânul inelelor este ultima creație a lui Tolkien și ultima amprentă lăsată asupra universului creat de către el.
Fiind presat de către editori, Tolkien a început un nou Hobbit în luna decembrie a anului 1937. După câteva începuturi false, povestea inelului a prins viață și a devenit o continuare a romanului nepublicat The Silmarillion. Ideea primului capitol („O petrecere mult așteptată“) a fost preconcepută, iar motivele din spatele dispariției lui Bilbo, semnificația inelului și titlul de Stăpânul inelelor nu au fost publicate până în primăvara anului 1938.
Inițial Tolkien a plănuit să scrie o poveste în care Bilbo dorea să călătorească, pentru a-și mări averea inițială; totuși el și-a reamintit de inel și de puterile sale și a decis să scrie actuala poveste. Tolkien a început cu Bilbo ca și caracter principal, dar s-a răzgândit, deoarece un hobbit amuzant și petrecăreț nu ar fi fost potrivit pentru o astfel de poveste. Astfel, Tolkien a căutat un nou personaj principal care să ducă povara inelului și a ajuns la membrii familiei lui Bilbo. Inițial scriitorul a vrut să dea viață unui fiu, dar s-a răzgândit deoarece această soluție ar fi generat o serie de întrebări precum cine este soția sa sau de ce l-ar fi lăsat Bilbo pe fiul său se aventureze în călătorii periculoase. În legendele grecești există un erou care a primit artefacte ale puterii, lucru care i-a dat viață lui Frodo, purtătorul inelului. (Tehnic Tolkien l-a făcut pe Frodo vărul de grad secund al lui Bilbo, dar din cauza diferenței de vârstă dintre cei doi, ei se consideră unchi și nepot.)
Scrierea romanului a decurs foarte încet, din cauza perfecționismului lui Tolkien, care a fost întrerupt frecvent de către îndatoririle academice. Conform surselor se pare că Tolkien a abandonat romanul de-a lungul anului 1943. De-a lungul celui de-al doilea război mondial, Tolkien a făcut eforturi uriașe pentru a finaliza cartea. El a terminat-o în anul 1948, dar nu a mai revizuit-o până în 1949.
Între timp a intervenit o dispută cu editura, Tolkiend preferând să publice alături de Stăpânul inelelor și romanul său de povești, The Silmarillion dar editura Allen & Unwin nu a vrut acest lucru. Tolkien a forțat o colaborare cu Collins, Milton Waldman, dar în cele din urmă cartea a fost publicată sub numele Allen and Unwin.
Fondul istoric al trilogiei Stăpânul inelelor se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și Silmarillion, publicate după moartea lui Tolkien. Istoria începe cu mii de ani înainte de povestea Inelului, când Lordul Întunecat Sauron a creat în secret Unicul Inel, singurul de acest fel, pentru a-i controla pe ceilalți purtători ai Inelelor Puterii. El a pornit un război de-a lungul căruia a obținut șaisprezece inele ale puterii și le-a distribuit oamenilor (nouă) și gnomilor (șapte); cei nouă oameni purtători ai inelelor au fost corupți în timp de către magia inelelor și au devenit Nazgûli, cei mai de temut supuși ai lui Sauron. Acesta a eșuat în încercarea de a captura ultimele trei inele, care au rămas în posesia elfilor. Oamenii de pe insula Númenor i-au ajutat pe elfii asediați în război și mult mai târziu au trimis o mare armată pentru a-l înfrânge pe Sauron, care a capitulat și a fost dus în Númenor ca prizonier. Totuși, Sauron, fiind șiret, le-a otrăvit mințile númenoreenilor și i-a pornit împotriva Valarilor (zeități în mitologia lui Tolkien) și cu ajutorul acestora a invadat Amanul (casa Valarilor), atac a cărui consecință a fost distrugerea Númenorului. Spiritul lui Sauron a reușit să scape și a ajuns în Pământul de Mijloc. Distrugerii Númenorului au supraviețuit și câțiva númenoreeni, care s-au opus invaziei Amanului, conduși de Elendil și fiii săi, Isildur și Anárion.
O sută de ani mai târziu, Sauron a început un război împotriva celorlalți númenoreeni exilați care s-au stabilit pe Pământul de Mijloc. Elendil a format Ultima alianță dintre elfi și oameni împreună cu regele elf Gil-galad și au mărșăluit spre Mordor, înfrângând armata lui Sauron și asediind fortăreața Barad-dûr. După șapte ani de asediu, în timpul căruia Anárion a fost ucis, Sauron însuși a ieșit și a început o luptă împotriva liderilor Ultimei Alianțe. Gil-galad și Elendil au fost uciși de către Sauron, dar și corpul acestuia era slăbit. Isildur a tăiat degetul pe care se afla Inelul lui Sauron cu ajutorul sabiei rupte (Narsil) a lui Elendil. Când acest lucru s-a întâmplat, spiritul lui Sauron a fost eliberat și a zburat în sălbăticie. Isildur a fost sfătuit să distrugă inelul, prin aruncarea lui în lava vulcanului de pe Muntele Osândei, unde a fost făurit, dar atras de frumusețea inelului, Isildur refuză și îl păstrează ca preț al vieții lui Anárion și Elendil, ambii fiind uciși de către Sauron.
Astfel a început cea de-a treia eră a Pământului de Mijloc. Doi ani mai târziu, Isildur și soldații săi au fost prinși într-o ambuscadă a orcilor în timp ce mărșăluiau pe Câmpiile Vesele. Isildur a scăpat punându-și Inelul pe deget - care îl făcea pe purtător invizibil - dar Inelul l-a trădat, alunecând de pe degetul său când acesta înota în Marele Râu Anduin. După pierderea inelului, Isildur a fost văzut de către orci și apoi omorât, iar Inelul a fost uitat pentru două milenii pe fundul râului.
Inelul a fost găsit din întâmplare de către hobbitul Déagol. Prietenul său, Sméagol, l-a ucis pentru a obține inelul. Fiind renegat de către cunoscuți, Sméagol s-a ascuns în Munții Cețoși unde, fiind corupt de către puterea Inelului a devenit o creatură slabă, pe nume Gollum. Mult mai târziu, după cum este relatat în Hobbitul, un alt hobbit pe nume Bilbo Baggins, găsește inelul în peștera în care locuia Gollum și îl ia acasă la Fundătura, neștiind că este ceva mai mult decât un inel magic, cu care se putea face invizibil.
Cele trei volume ale trilogiei Stăpânul Inelelor sunt divizate fiecare în două cărți mai mici, formând șase cărți în total. Veți avea o plăcere imensă citindu-le - copiii vor trăi la maxim copilăria, iar adulții vor redeveni copii și-și vor reaminti ce înseamnă să visezi. Fișierele în format .mobi și .epub sunt mai jos:
J. R. R. Tolkien - Stăpânul inelelor 1 - Frăția inelului (.mobi)
J. R. R. Tolkien - Stăpânul inelelor 1 - Frăția inelului (.epub)
J. R. R. Tolkien - Stăpânul inelelor 2 - Cele două turnuri (.mobi)
J. R. R. Tolkien - Stăpânul inelelor 2 - Cele două turnuri (.epub)
J. R. R. Tolkien - Stăpânul inelelor 3 - Întoarcerea regelui (.mobi)
J. R. R. Tolkien - Stăpânul inelelor 3 - Întoarcerea regelui (.epub)
Tinna a zis
sti cumva in ce limba este scris pe inel si ce inseamna defapt ?
Bobses a zis
În limba din Mordor scrie:
În engleză:
În română: